- locotenente
- locotenente s. m. O mesmo que lugar-tenente.
Dicionário da Língua Portuguesa . 2012.
locotenente
Look at other dictionaries:
locotenent — LOCOTENÉNT, locotenenţi, s.m. 1. Grad de ofiţer superior sublocotenentului şi inferior locotenentului major; persoană care are acest grad. ♢ Locotenent major = grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior căpitanului; persoană care poartă… … Dicționar Român
locotenenţă — LOCOTENÉNŢĂ, locotenenţe, s.f. (înv.) Funcţia de locţiitor. ♢ (În epoca modernă, în Ţara Românească şi în Moldova) Locotenenţă domnească = organ administrativ politic care ţinea locul domnitorului şi exercita atribuţiile acestuia; căimăcămie. –… … Dicționar Român
lieutenant — (lieu te nan) s. m. 1° Celui qui tient la place d un chef et qui commande en son absence. • [L homme que].... Ton absolu pouvoir [Ô Dieu] a fait son lieutenant, MALH. I, 1. • Je lui prête mon bras et veux dès maintenant, S il daigne s en… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
locotenénţã — s. f., g. d. art. locotenénţei; pl. locotenénţe … Romanian orthography
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
